Drept umanitar international
In urma ratificarii Conventiilor de la Geneva din 12 august 1949 si a Protocoalelor Aditionale din anul 1977, statul roman si-a asumat obligatia de a face cunoscute prevederile acestor documente internationale care alcatuiesc Dreptul International Umanitar si care consacra drepturile militarilor raniti, prizonierilor si populatiei civile pe timp de conflict armat.
Dreptul international umanitar alcatuieste o parte importanta a dreptului international public si cuprinde acele reguli care, in timp de conflict armat, sunt destinate sa protejeze persoanele care nu iau sau nu mai iau parte la ostilitati si sa limiteze mijloacele si metodele de razboi folosite.
Mai exact, ceea ce CICR intelege prin drept international umanitar aplicabil in conflictele armate este ansamblul de reguli internationale, izvorate din tratate sau cutuma, care sunt special destinate rezolvarii problemelor de natura umanitara rezultate direct dintr-un conflict armat, fie de natura internationala, fie de natura neinternationala; din ratiuni umanitare, aceste reguli restrang dreptul partilor la conflict de a utiliza mijloace si metode de razboi la libera lor alegere si protejeaza persoanele si bunurile afectate sau care ar putea fi afectate de conflict.
Dreptul international umanitar (DIU) – cunoscut si sub denumirea de drept al conflictelor armate sau drept al razboiului – are doua ramuri separate:
- Dreptul de la Geneva sau dreptul umanitar propriu-zis, care este destinat sa protejeze personalul militar care nu ia sau nu mai ia parte la lupte si persoanele care nu sunt implicate in mod activ in ostilitati, mai ales civilii;
- Dreptul de la Haga sau dreptul razboiului, care stabileste care sunt drepturile si obligatiile beligerantilor in desfasurarea operatiunilor militare si impune limite pentru mijloacele de ranire a inamicului.
Cu toate acestea, aceste ramuri ale DIU nu sunt complet separate, deoarece efectul unora dintre regulile dreptului de la Haga este de a proteja victimele conflictului, in timp ce efectul unora dintre regulile dreptului de la Geneva este de a limita actiunile pe care beligerantii le pot intreprinde pe durata ostilitatilor. Odata cu adoptarea Protocoalelor Aditionale din 1977, care imbina ambele ramuri ale DIU, aceasta distinctie a pastrat doar o valoare istorica si didactica.
Raspunsuri la intrebarile dumneavoastra
Ce este "Dreptul conflictelor armate" sau "Dreptul international umanitar"?
Ce acopera dreptul umanitar?
Ce acopera dreptul razboiului?
Ce responsabilitate au statele?
Care sunt restrictiile impuse metodelor de purtare a razboiului?
Unde gasim Dreptul International Umanitar?
Cine este obligat sa respecte Dreptul International Umanitar in caz de conflict armat?
Cand este aplicabil Dreptul International Umanitar?
Unde se aplica Dreptul International Umanitar?
Un rezumat in sapte puncte al regulilor esentiale de Drept Umanitar
Represiunea penală în caz de încălcări grave ale DIU
Ce este “Dreptul confrlictelor armate” sau “Dreptul internaţional umanitar”?
"Dreptul conflictelor armate" sau "Dreptul international umanitar" este un ansamblu de reguli (conventionale sau cutumiare) ce au ca scop reglementarea conflictelor armate pentru a le atenua efectele nefaste, tinand cont in acelasi timp de necesitatile militare.
Acest drept actioneaza pe doua axe: "dreptul umanitar propriu-zis" care tinde sa protejeze militarii care dintr-un motiv sau altul nu mai participa la ostilitati, cat si civilii, victimele conflictelor armate, serviciile de ajutor si anumite bunuri civile importante; si "dreptul razboiului" care stabileste drepturile si obligatiile beligerantilor in ce priveste conduita din timpul operatiunilor militare si limiteaza alegerea mijloacelor de prejudiciere a inamicului.
Ce acopera dreptul umanitar?
Persoanele si bunurile civile se bucura de o protectie generala
Protectia generala este acordata persoanelor care nu participa la operatiunile militare si bunurilor care nu sunt utilizate in scopuri militare si care, de aceea, nu constituie o amenintare din punct de vedere militar.
Persoanele care se bucura de o protectie speciala
Anumite persoane, victimele civile sau militare, sunt respectate si protejate in mod special deoarece ele nu participa sau nu mai participa la lupte. Aceste persoane nu mai constituie o amenintare din punct de vedere militar si situatia lor necesita o asistenta speciala.
- Civilii aflati intr-o situatie de deznadejde trebuie protejati: ranitii, bolnavii, refugiatii;
- Combatantii hors de combat trebuie respectati si protejati: prizonierii, ranitii, bolnavii, naufragiatii.
Serviciile se bucura de o protectie speciala
Anumite categorii de servicii sunt protejate pentru a le facilita actiunile in favoarea victimelor unui conflict armat:
- Serviciile sanitare civile si militare (1)
- Serviciile protectiei civile(2)
Bunurile se bucura de o protectie speciala
Anumite bunuri sunt protejate pentru a prezerva patrimoniul cultural si spiritual al umanitatii.(3)
(1) 
(2) 
(3)
Anumite bunuri sunt protejate pentru a evita punerea in pericol a unui numar insemnat de civili
- Constructiile si instalatiile care contin forte periculoase: baraje, diguri, centrale electrice, nucleare;
- Bunurile indispensabile supravietuirii populatiei civile: apa, vitele, recoltele;
- Mediul inconjurător.
Ce acopera dreptul razboiului?
Care sunt restrictiile impuse mijloacelor de purtare a razboiului?
In toate conflictele armate, dreptul beligerantilor de a-si alege mijloacele de purtare a razboiului (armele) nu este nelimitat. Este interzisa folosirea:
- armelor care nu discrimineaza intre civili si combatanti, armelor care cauzeaza calamitati superflue, suferinte inutile sau traumatisme excesive, si
- armelor care cauzeaza pagube extinse, durabile si/sau grave mediului inconjurator.
Care sunt restrictiile impuse metodelor de purtare a razboiului?
In toate conflictele armate, dreptul beligerantilor de a alege metode de purtare a razboiului nu este nelimitat. Este interzisa indreptarea atacurilor intentionate, fara discriminare, de terorizare sau represalii impotriva populatiilor civile. De asemenea sunt interzise in ce priveste persoanele si bunurile civile: capturarea de ostatici, folosirea de scuturi umane, inrolarea fortata in cadrul armatei inamice, represaliile, deportarea si transferul fortat de populatie.
Ce responsabilitate au statele?
Statele au obligatia ca atunci cand studiaza, pun la punct sau achizitioneaza o noua arma sa determine daca folosirea acesteia ar fi interzisa in anumite circumstante, sau in toate circumstantele, in virtutea principiilor.
In practica se incearca intocmirea unor tratate internationale pentru a se interzice sau limita in mod specific utilizarea anumitor mijloace de purtare a razboiului. Aceasta pare a fi o metoda eficace intrucat permite clarificarea regulilor aplicabile, instaurarea unui regim de control si dezvoltarea unei asistente umanitare in favoarea victimelor.
Unde gasim Dreptul Internaţional Umanitar?
Principiile si regulile de DIU sunt continute in numeroase conventii – legand Statele Parti care le-au ratificat, precum si in dreptul cutumiar care se aplica tuturor Statelor.
Cine este obligat sa respecte Dreptul International Umanitar in caz de conflict armat?
Toate statele care au ratificat sau aderat la Conventiile de la Geneva si protocoalele acestora, cat si la alte tratate, sunt obligate sa respecte DIU.
Când este aplicabil Dreptul International Umanitar?
DIU se aplica in caz de conflict armat international sau intern, insa nu acopera situatiile de tensiuni sau tulburari interne, cum sunt cazurile de violenta izolata. Se aplica de la declansarea ostilitatilor armate intre mai multe State sau intre fortele armate ale statului si grupuri armate disidente, sau intre astfel de grupuri, in aceeasi masura pentru toate partile, indiferent de cine a declansat respectivul conflict.
Unde se aplică Dreptul Internaţional Umanitar?
DIU se aplica pe teritoriul Statelor implicate sau afectate de un conflict armat (pamant, spatiu aerian, ape teritoriale).
Un rezumat in sapte puncte al regulilor esentiale de Drept Umanitar
1. Persoanele devenite hors de combat si cele care nu participa direct la ostilitati au dreptul sa le fie respectate viata si integritatea fizica si morala. Aceste persoane vor fi, in toate circumstantele, protejate si tratate cu umanitate, fara niciun fel de distinctie defavorabila.
2. Este interzisa uciderea sau ranirea unui adversar care se preda sau care este hors de combat.
3. Ranitii si bolnavii vor fi culesi si ingrijiti de catre partea la conflict in a caror putere se vor afla. Protectia acopera in mod egal personalul medical, stabilimentele, mijloacele de transport si materialele sanitare. Emblema Crucii Rosii, Semilunii Rosii sau a Cristalului Rosu este semnul distinctiv al acestei protectii si trebuie respectata.
4. Combatantii capturati si civilii care se gasesc sub autoritatea partii adverse au dreptul la respect fata de viata, demnitatea, drepturile personale si convingerile lor. Ei vor fi protejati contra tuturor actelor de violenta si de represalii. Ei vor avea dreptul sa comunice cu familiile lor si sa primeasca ajutoare.
5. Toate persoanele vor beneficia de garantii judiciare fundamentale. Nimeni nu va fi tinut responsabil de un act pe care nu l-a comis. Nicio persoana nu va fi supusa la tortura fizica sau mentala, si nici la pedepse corporale sau tratamente inumane ori degradante.
6. Partile la conflict si membrii fortelor lor armate nu dispun de un drept nelimitat de a alege metodele si mijloacele de lupta. Este interzisa utilizarea armelor sau metodelor de lupta de natura sa provoace pierderi inutile sau suferinte excesive.
7. Partile la conflict vor face, in toate circumstantele, distinctia intre populatia civila si combatanti, in asa maniera incat sa menajeze populatia si bunurile civile. Nici populatia civila ca intreg, si nici persoanele civile nu vor fi obiectul atacurilor. Atacurile vor fi indreptate numai impotriva obiectivelor militare.
Acest rezumat insista pe aspectul de "respect fata de fiinta umana", in special persoana civila sau combatantul hors de combat, insa in mod egal fata de combatant, care nu poate fi supus la tratamente inumane. Abordarea este astfel centrata pe individ.
Represiunea penala in caz de incalcari grave ale DIU
Infractiunile cele mai grave sunt definite in Conventiile de la Geneva si in primul Protocol Aditional. Acestea constituie ceea ce numim "crime de razboi". Aceasta notiune de crima de razboi a evoluat in timp, integrand anumite fapte care la origine nu erau considerate incalcari grave de catre Conventii si primul Protocol, si aplicandu-se indiferent de natura conflictului (international sau intern).
Represiunea se face cu prioritate, la nivel national, de catre jurisdictiile nationale ale statului in cauza. Numeroase tari, printre care si Romania, si-au adaptat legislatia penala pentru a putea urmari si judeca autorii crimelor de razboi.
Totusi, diferite tribunale internationale, precum Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie (http://www.icty.org/) si Tribunalul Penal International pentru Rwanda (http://www.ictr.org/), au fost constituite de catre Consiliul de Securitate al ONU, pentru a judeca fapte calificate drept crime de razboi, crime impotriva umanitatii sau crima de genocid.
De asemenea, incepand cu 1998, a fost constituita Curtea Penala Internationala (http://www.icc-cpi.int/). Aceasta a fost creata pe baza unui tratat si are o vocatie permanenta. In competenta Curtii, subsidiara jurisdictiilor nationale, intra crima de genocid, crimele impotriva umanitatii si crimele de razboi, comise dupa 1 iulie 2002, pe teritoriul unui Stat parte la Statutul acesteia sau de un cetatean al unui Stat parte. In prezent, Curtea trebuie sa se pronunte in diferite cauze privind comiterea de crime de razboi in Republica Democrata Congo, in Republica Centrafricana, in Uganda si in Sudan.
Stiri
Termeni si conditii
© 2010, Crucea Rosie Romana. Toate drepturile rezervate.
Website design:Media Pozitiv 