Jurnal din Japonia
Kathy Mueller lucreaza pentru FICR in Japonia. Marturia acesteia a aparut initial pe site-ul BBC apoi pe cel al Federatiei Internationale de Cruce Rosie si Semiluna Rosie (www.ifrc.org).
Ziua intai
Este prima mea zi de munca in Japonia. Replicile cutremurului sunt cel dezbatut subiect de conversatie intre colegii mei de la sediul central al Crucii Rosii Japoneze, aici in Tokyo. Personalul local coordoneaza toate activitatile, de la logistica unei operatiuni de o asa amploare pana la luarea deciziilor cu privire la zonele in care trebuie trimise de urgenta echipe medicale.
Teama de radiatii de la centrala nucleara Fukushima este de asemenea mult dezbatuta. Astazi merg pe teren, inspre Fukushima, pentru a ma intalni cu unul dintre managerii de dezastre ai Crucii Rosii, care lucreaza in zona. Mi se aminteste ca daca sunt prea ingrijorata, nu sunt obligata sa merg.
Ziua a doua
Astazi am vizitat prefectura Iwate, una dintre cele mai grav afectate de cutremur si tsunami. Localizata la nord de epicentru, peste 70 km din litoralul ei au fost maturati de valul de 10 metri.
Electricitatea lipseste inca in cea mai mare parte. Principala sursa de apa a fost distrusa si peste 45.000 supravietuitori sunt acum adapostiti in 370 de centre pentru evacuati. Nevoile lor imediate sunt hrana, apa, haine calduroase, incalzire, medicamente si paturi.
Un logistician al Crucii Rosii Japoneze imi spune ca oamenii se bucura sa-l vada pe el si echipa lui. Insa recunoaste ca nu poate raspunde corespunzator nevoilor acestora, in special din cauza ca nu exista suficient combustibil pentru a transporta ajutoarele acolo unde este nevoie de ele.
Lipsa de combustibil este unul dintre multele obstacole in calea eforturilor de a ajuta populatia din Japonia sa se reabiliteze in urma dezastrului. Insa se pare ca situatia se va imbunatati: una dintre cele mai mari rafinarii din tara functioneaza din nou, fapt ce va contribui la reducerea deficitului de combustibil.
Ziua a treia
Intr-o zi obisnuita, sala de sport a centrului pentru tineret din Yamada - prefectura Iwate, ar fi plina de copii, jucand volei sau badminton. Dar acestea nu sunt zile obisnuite. Sala are acum rol de centru pentru primirea persoanelor evacuate; este adapost pentru aproape 300 de supravietuitori ai dezastrului.
Se ghemuiesc impreuna pe paturile intinse pe jos, bunurile lor ingramadite in pungi pe plastic formeaza o mini-fortareata in jurul spatiului pe care-l ocupa fiecare.
Un cuplu in varsta ma invita sa iau loc. Katsuko, sotia lui Kisaburo in varsta de 80 de ani, imi spune cum casa lor a rezistat aflandu-se in varful unui deal, insa lipsa de apa si electricitate i-a impins catre centrul pentru evacuati.
Imi povesteste cum si-a pierdut fratele, nepoatele si nepotii, cand valul le-a sters satul. Spune ca multi sunt inca disparuti, dar nu plange. Nu are voie sa verse lacrimi pentru ca nu este ea singura care sufera.
Se simte recunoscatoare pentru cele trei mese pe zi pe care ea si sotul ei le primesc la centru. A reusit sa se spele de doua ori de cand a lovit tsunami-ul, mergand pentru asta la rude.
Katsuko spune ca nu are nevoie de nimic, pentru ca macar ea se poate intoarce oricand acasa pentru a-si lua haine si alte lucruri necesare. Ne cere sa ii ajutam vecinii, care au pierdut totul.
Zilele trec greu la centrul pentru evacuati. Nu sunt multe lucruri de facut, dar Katsuko nu se plange. Doarme, sta de vorba cu alte doamne, sau se plimba printre oameni.
Ea si Kisaburo au trecut prin multe impreuna in cei 50 de ani de casnicie. Cand am intrebat-o de data nuntii lor a ras, spunand ca nu si-o mai aminteste. Atunci sotul ei a vorbit pentru prima oara: "16 ianuarie", spuse el zambind, "n-ar trebui sa uiti asta!". Un moment de destindere...
Este prima mea zi de munca in Japonia. Replicile cutremurului sunt cel dezbatut subiect de conversatie intre colegii mei de la sediul central al Crucii Rosii Japoneze, aici in Tokyo. Personalul local coordoneaza toate activitatile, de la logistica unei operatiuni de o asa amploare pana la luarea deciziilor cu privire la zonele in care trebuie trimise de urgenta echipe medicale.
Teama de radiatii de la centrala nucleara Fukushima este de asemenea mult dezbatuta. Astazi merg pe teren, inspre Fukushima, pentru a ma intalni cu unul dintre managerii de dezastre ai Crucii Rosii, care lucreaza in zona. Mi se aminteste ca daca sunt prea ingrijorata, nu sunt obligata sa merg.
Ziua a doua
Astazi am vizitat prefectura Iwate, una dintre cele mai grav afectate de cutremur si tsunami. Localizata la nord de epicentru, peste 70 km din litoralul ei au fost maturati de valul de 10 metri.
Electricitatea lipseste inca in cea mai mare parte. Principala sursa de apa a fost distrusa si peste 45.000 supravietuitori sunt acum adapostiti in 370 de centre pentru evacuati. Nevoile lor imediate sunt hrana, apa, haine calduroase, incalzire, medicamente si paturi.
Un logistician al Crucii Rosii Japoneze imi spune ca oamenii se bucura sa-l vada pe el si echipa lui. Insa recunoaste ca nu poate raspunde corespunzator nevoilor acestora, in special din cauza ca nu exista suficient combustibil pentru a transporta ajutoarele acolo unde este nevoie de ele.
Lipsa de combustibil este unul dintre multele obstacole in calea eforturilor de a ajuta populatia din Japonia sa se reabiliteze in urma dezastrului. Insa se pare ca situatia se va imbunatati: una dintre cele mai mari rafinarii din tara functioneaza din nou, fapt ce va contribui la reducerea deficitului de combustibil.
Ziua a treia
Intr-o zi obisnuita, sala de sport a centrului pentru tineret din Yamada - prefectura Iwate, ar fi plina de copii, jucand volei sau badminton. Dar acestea nu sunt zile obisnuite. Sala are acum rol de centru pentru primirea persoanelor evacuate; este adapost pentru aproape 300 de supravietuitori ai dezastrului.
Se ghemuiesc impreuna pe paturile intinse pe jos, bunurile lor ingramadite in pungi pe plastic formeaza o mini-fortareata in jurul spatiului pe care-l ocupa fiecare.
Un cuplu in varsta ma invita sa iau loc. Katsuko, sotia lui Kisaburo in varsta de 80 de ani, imi spune cum casa lor a rezistat aflandu-se in varful unui deal, insa lipsa de apa si electricitate i-a impins catre centrul pentru evacuati.
Imi povesteste cum si-a pierdut fratele, nepoatele si nepotii, cand valul le-a sters satul. Spune ca multi sunt inca disparuti, dar nu plange. Nu are voie sa verse lacrimi pentru ca nu este ea singura care sufera.
Se simte recunoscatoare pentru cele trei mese pe zi pe care ea si sotul ei le primesc la centru. A reusit sa se spele de doua ori de cand a lovit tsunami-ul, mergand pentru asta la rude.
Katsuko spune ca nu are nevoie de nimic, pentru ca macar ea se poate intoarce oricand acasa pentru a-si lua haine si alte lucruri necesare. Ne cere sa ii ajutam vecinii, care au pierdut totul.
Zilele trec greu la centrul pentru evacuati. Nu sunt multe lucruri de facut, dar Katsuko nu se plange. Doarme, sta de vorba cu alte doamne, sau se plimba printre oameni.
Ea si Kisaburo au trecut prin multe impreuna in cei 50 de ani de casnicie. Cand am intrebat-o de data nuntii lor a ras, spunand ca nu si-o mai aminteste. Atunci sotul ei a vorbit pentru prima oara: "16 ianuarie", spuse el zambind, "n-ar trebui sa uiti asta!". Un moment de destindere...
Stiri
- Filiala Sector 1 Bucuresti a Crucii Rosii Romane a distribuit pachete pentru 180 de copii ... 11.04.2012
- Elevii din sectorul 5 invata sa acorde primul ajutor in situatii de urgenta... 03.04.2012
- Sibiu: Finalizarea proiectului european privind infiintarea primei Scoli Europene on line pentru Voluntariat... 30.03.2012
Termeni si conditii
© 2010, Crucea Rosie Romana. Toate drepturile rezervate.
Website design:Media Pozitiv 
Conturi deschise la BRD - Piata Romana:
RO44BRDE410SV20462054100 LEI
RO36BRDE410SV24659404100 EUR
RO85BRDE410SV18987804100 USD